Romania anului 2008

Zilele trecute ma intorceam de la Severin spre Timisoara cu trenul.In gara, spre surpinderea mea m-am imprietenit cu un turist german care facuse turul Europei cu bicicleta.Am reusit sa ne imprietenim deoarece eu stiam ceva engelza si el avea nevoie de ajutor pentru ca nimeni din imprejurimi nu-l baga in seama mai ales ca era strain si dupa cum bine stim nici romanii nostri nu prea stiu multa engleza.Ei bine de aici incep adevaratele peripetii.Turistul nostru german, obisnuit cu privelistea din tara lui, sta frumos in gara inexistenta care se afla in constructie de vreo 2 ani de zile si admira peisajul dezolant:mizerie, gunoaie, betivani, tigani, maidanezi si lista poate continua la nesfarsit.Si uite asa incepe turistul nostru german sa faca poze cu aparatul si explicandu-mi mie ca in Germania nu exista asa ceva si ca trebuie neaparat sa faca poze pentru a le arata prietenilor lui ce fel de tara este Romania.Va puteti inchipui cum am putut sa ma simt eu ca roman in acel moment.Dupa ce am asteptat intarzierea de 80 de minute a domnului "InterCity"(pe aceasta cale multumesc CFR-ului pentru insolatia de care am avut parte)am reusit in final sa ne urcam si in mult asteptatul tren.Aici alte si alte probleme.Aflam faptul ca in InterCity nu se poate urca o bicileta astfel stai sa-l tragem la raspundere pe domul Neamt!Dar surpriza! Nasul nu stie nici o limba straina!!Ehh, asta nu este nici o problema..ne descurcam si in romana.Si dupa cateva tentative esuate de a vorbi cu domnul turist m-am hotarat sa intervin si sa pun lucrurile in ordine.Am vorbit cu nasul care "constrans" de problema existentiala a mitei ma baga intr-un colt de vagon si imi cere 30 de lei ca sa nu-l amendeze pe saracul neamt cu 400 de lei.Zis si facut ii cer neamtului banii, ii dau nasului si totul este in ordine.I-am explicat prietenului meu Marko (am aflat ca asa il chema) ca asa sta treaba la noi la romani si saracul mi-a raspuns sec : "No problem..i just want to go home".Pana la urma m-am hotarat sa-l ajut pe acest prieten pana la capat deoarece singur nu se putea descurca intr-o astfel de tara.Si asa, ajunsi in Timisoara l-am ajutat la casa sa-si cumpere bilet, apoi l-am condus la tren sperand ca intr-un final va ajunge teafar acasa.Am avut o bucurie in momentul in care mi-a strans mana si mai ales atunci cand mi-a multumit si mi-a inmanat o carte de vizita spunandu-mi ca atunci cand voi ajunge in Germania sa-l caut ca poate ma va ajuta si el asa cu l-am ajutat si eu.Ma bucur ca am reusit sa fac o fapta buna in acea zi si in plus am mai aflat cateva lucuri interesante despre poporul German si cultura lor.Partea trista este reprezentata de fatpul ca Romania si in special romanii nu stiu cum sa trateze un turist strain si poate de aceea avem parte de multe critici in exterior.Sper ca pe viitor lucrurile sa decurga altfel si sa fim mandrii ca suntem romani intr-o Europa unita!